Pierderea identitatii nationale si dublarea filmelor

7 Mai

Cred ca nu mai sunt persoane care sa nu fi aflat despre initiativa domnului Victor Socaciu, si anume dublarea filmelor in romana. Motivele? Pai, dupa cum sustine domnia sa, acest procedeu ar duce la o mai buna observare a jocului actoricesc, insa nu trebuie sa uitam nici de impasul in care risca sa intre (sau a intrat) limba romana din pricina cuvintelor imprumutate. Dar este oare vreo urma de dreptate in acest statement (asta ca sa arat ca si eu am trait cu filme nedublate, deci am preluat prea multe cuvinte din engleza🙂 )? Sunt perfect de acord ca romana nu mai este aprecita la adevarata ei valoare si ca nu prea multi romani ii acorda importanta pe care o merita. In ce sens? Din ce am remarcat, sunt tot mai putini oamenii care vorbesc corect si creste vertiginos numarul celor care nu sunt in stare sa faca acordul intre subiect si predicat sau, dupa cum vedem la cei cu rang inalt in stat, nu stiu nici macar pluralul substantivelor. Si acum ma intreb, inevitabil, oare filmele au fost de vina? Oare faptul ca l-am auzit pe Schwarzenegger spunand cu propria-i voce „Hasta la vista, baby!” a determinat-o pe Elena Basescu sa isi reanalizeze „succesurile”,  a incurcat „proiecturile” lui Boc sau a impiedicat-o pe Elena Udrea sa realizeze ca cei care ne guverneaza nu sunt organizati, precum harnicele albine, in „stupuri”?

Daca se va ajunge ca aceasta ineptie sa fie adoptata, nici nu vreau sa ma gandesc ce fenomene vor avea loc in minunata Carpathian Garden, care nu numai ca nu va mai fi explorata de turisti, ci va aparea pe harta lumii drept un fel de jungla. De ce? Pentru ca si asa, aproape jumatate dintre noi (40%, daca nu ma insel), au deja dificultati cand vine vorba de citit si de scris conform unui raport al Comisiei Europene. Nu trebuie sa mai amintesc faptul ca romanii nu prea agreeaza cartile, ziarele, internetul si televizorul fiind cam singurele care mai stimuleaza cat de cat activitatea creierului amortit de greutati sau foame.

Asadar, este posibil ca nici macar pentru un amarat de film, nu va mai trebui sa depunem extraordinarul efort de a citi. Asta ca sa nu mai vorbesc de „placerea” de a viziona un film si de a asculta ceva ce nu are nici cea mai mica legatura cu actorii. Voce falsa, cuvinte luate parca din alt film… mai ramane sa observam jocul actorilor. Care joc? Intonatia si inflexiunile vocii nu fac parte tot din jocul actorilor?

Si mai am o curiozitate… cati dintre cei care au avut parte de desene animate in engleza, au invatat astfel limba? Cred ca si asta poate fi o modalitate de a intra in contact cu o limba pe care doresti sa o inveti. Dar poate, doar poate, nu am inteles eu esentialul din aceasta chestiune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: